Numai aici veti gasi un sfat competent privitor la fosele septice.
Numai aici aveti garantia unei fose simple si usor de exploatat.
Numai aici gasiti o fosa septica verificata la inundatii.
Numai aici gasiti o fosa septica cu agrementare de mediu.
Numai noi stim sa adaptam o fosa de beton astfel ca sa uitati de vidanjare.
Numai aici aveti garantia unei lucrari fiabile verificata de cele peste 300 de fose septice realizate in ultimii 3 ani.

Fosa septica sau ecologica - solutia casei dvs din zone fara canalizare:

   Situaţia din România la ora actuală este următoarea: imensa majoritate a locuinţelor rurale şi bună parte din cele urbane, nu beneficiază de canalizare comunitară.

Prima consecinţă: neavând canalizare unde să poată fi aruncate apele reziduale, locuitorii nu-şi pot instala o sursa de apă în casă. Localitaţile rurale nu beneficiază de reţea de apă potabilă sau menajera, apa se ia din puţuri individuale sau comune câtorva familii, puţuri de mică sau mare adâncime. Mai mult, nu pot beneficia nici de apă caldă menajeră.

   A doua consecinţă: dacă nu-si pot instala apă în casă, nu-şi pot monta nici grup sanitar în casă. Imensa majoritate a locuinţelor sunt dotate cu wc tip hazna săpat în curte. Această hazna se vidanjează la câţiva ani sau se acoperă cu pământ săpându-se o altă hazna. Apele rezultate din spălarea rufelor se aruncă de cele mai multe ori într-o groapă sau un şanţ, săpate în grădină şi nu de puţine ori chiar în strada în faţa porţii.

   A treia consecinţă: această situaţie precară pe lângă faptul că este generatoare de disconfort, în anumite circumstanţe devine generatoare de focare de infecţie, generatoare de mirosuri şi de cele mai multe ori generatoare de dispute între vecini……..

   Unica soluţie realistă de eliminare a acestor neajunsuri este echiparea locuinţelor rurale cu fose septice sau fose ecologice, fose septice sau ecologice care se vidanjează la anumite intervale, între 12 şi 60 de luni, de către o societate abilitată să practice astfel de activităţi, numite vidanjari.

   Această soluţie este recomandată şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), este soluţia care se practică în toată lumea: Brazilia, Australia, Anglia, Franţa, Italia, Canada, SUA si multe alte ţări. Fără a intra în foarte multe amănunte, trebuie arătat că diferenţe există de la tara la tara, dar numai la dimensionare, la amplasare şi la vidanjare, însă principiul de funcţionare este peste tot acelaşi.

   In Romania s-a folosit un proiect tip realizat de IPCT în 1974, PE 2273. Este acelaşi după care se execută fosele sau haznalele de beton şi în prezent. Este proiectul unei fose septice cu minim două compartimente, verificat în practică. Are însă două inconveniente majore: preţul unei fose septice sau (haznale) din beton este de ordinul 2.200-3.900 Eur, preţ pe care puţine familii din zona rurală şi-l pot permite. In plus aceasta fosa septică ocupă un spaţiu important din curte şi practic nu se mai poate demonta nici odată.

   Foarte recent au aparut fosele septice, fosele ecologice, ministatiile de epurare sau statiile de epurare de mică capacitate, cu aviz de mediu pentru zonele rurale cat si urbane, care pot deservi 1÷20 persoane, la un nivel de preţ de 1.000-1.800 Eur, preţuri care in unele cazuri includ, transport, montaj şi garanţie. Suprafaţa ocupată la sol este de aproximativ 3 mp. In plus pot fi montate şi la subsolul unor clădiri sau, la montaj îngropat, deasupra se pot planta flori.

Prezentare generala:

   Fosa septică ecologica asigură lichefierea parţiala a materiilor poluante concentrate în apele uzate, de asemenea asigură reţinerea meteriilor solide si a deşeurilor plutitoare. Asigura o pretratare eficace şi o lichefiere a dejecţiilor evacuate dintr-o gospodărie ce nu poate fi legată la o reţea de canalizare, este indispensabilă fazei de epurare a apelor. În unele cazuri, ea poate constitui o alternativa economică de asanare a reţelelor de apă din zonă.

   Pentru antrenarea spre fosa a deşeurilor fecaloide si menajere este necesara o cantitate mare de apă. Apele care se emit din fosa septica nu sunt totuşi pure. Fosa nu asigură decât o pretratare a acestora. Mai precis germenii patogeni nu sunt reţinuţi de fosa septică decât în proporţie de 85%. Insă ractica a dovedit că apele ce se emit de fosa septică sunt mai pure decat cele existente în unele lacuri, mai ales în ce priveşte numărul de particule în suspensie.

   Construcţia şi întreţinerea unei fose septice necesită o mână de lucru calificată si specializata;

   Materiile solide se acumulează, în general, în primul compartiment unde suferă o fermentaţie anaerobă bazică la fosele septice sau aeroba la statiile de epurare. Această fermentaţie antrenează producţia de oxid şi bioxid de carbon, hidrogen sulfurat şi metan. La suprafaţă bulele antrenează particule de noroi care sfârşesc prin a forma o crustă. Pe fundul rezervorului se depun materiile solide. Gazele se elimina prin orficii sau conducte de aerisire special creeate iar materiile solide se elimină prin vidanjare periodică.

   După primul compartiment, un al doilea primeşte efluenţii decantaţi sub forma unui fluid limpede. Cu toate acestea, apele rezultate din fosa septică nu trebuie să fie considerate pure. După un timp, care poate dura între 1,5 şi 2,5 zile, lichidul rezultat este evacuat printr-un sistem de drenare subteran. Aici are loc o filtrare mai profundă, se poate afirma chiar totală, datorită patului filtrant prin care trebuie să treacă.

   Fosele septice sunt concepute astfel ca să asigure imobilitatea lichidului şi în consecinţă să faciliteze sedimentarea materiilor solide în suspensie. Totul depinde de durata de retenţie, de sistemul ales pentru intrarea şi ieşirea lichidului ca şi de frecvenţa vidanjării.

   Grăsimile, uleiurile şi alte materii mai uşoare decât apa plutesc la suprafaţă şi constituie un strat de spumă susceptibil de a se transforma într-o crustă destul de dură. Lichidele se deplasează între această crustă şi depozitul de pe fund.

   Materia organică, prezentă în noroiurile depuse şi crusta de spumă, sunt descompuse de bacterii anaerobe, care le transformă în marea lor majoritate în apă şi gaz.

   Noroiurile depuse pe fundul rezervoarelor au tendinţa de a se întări sub greutatea lichidului şi materiilor solide care le acoperă. Ce este sigur, volumul lor este foarte inferior celui al materiilor solide care alimentează fosa. Bulele de gaz care se degajă provoacă o oarecare perturbaţie a scurgerii naturale. Viteza procesului de digestie creşte cu temperatura, cu un max pe la 250C.

   Utilizarea săpunurilor ordinare în cantitaţi normale nu afectează procesul de digestie. De asemenea detergenţii din categoria “ecologici” in proportie de 98% care în prezent tind a fi singurii de pe piaţă. In schimb, folosirea de dezinfectanţi în cantităţi mari, omoară bacteriile şi inhibă procesele de digestie.

   Lichidele din fosele septice suferă modificări biochimice, dar până la ora actuală, conform OMS, nu există date certe asupra dispariţiei microorganismelor patogene. Ba mai mult, studiile efectuate separat pe mai multe fose septice de Majumder si Phadke arată că deşi 75-85% din ouăle de ascaris dispar, efluenţii mai conţin destule ouă viabile.

   Concluzia este că efluenţii evacuaţi din fosele septice conţin încă germeni patogeni şi nu se recomandă folosirea lor pentru irigaţii.

   Extrapolând, situaţia actuală din locunţele rurale şi în destul de multe zone orăşeneşti lipsite de canalizare, din România, când dejecţiile menajere se deversează sau se îngroapă în curtea locuinţei este intolerabilă. Prezenta documentaţie nu-şi propune să analizeze ce se întâmplă cu rezidurile colectate prin vidanjarea foselor septice, după ce acestea sunt preluate de cistene tip vidanje.

Concepţie.

   O fosa septica sau o fosa ecologica trebuie să asigure volumul necesar pentru retenţia lichidelor şi pentru stocarea noroiului şi spumei. Acest volum depinde de numărul de utilizatori şi de cantitatea apelor uzate deversate în fosa, aceasta din urmă putând conţine de la caz la caz, numai ape fecaloide sau şi ape menajere. De asemenea volumul de stocare a noroiului şi spumei depind de frecvenţa vidanjărilor, de temperatura ambiantă şi de mijloacele de spălat utilizate.

   Principiile ce guvernează concepţia unei fose septice sunt:

• Asigurarea unei durate de retenţie suficiente ca apele uzate ce intră în fosă să poată să-şi depună materialele solide şi să se stabilizeze.

• Asigurarea stabilităţii lichidului favorizează depunerea sau flotaţia materialelor solide.

• Asigurarea unei ventilaţii suficiente pentru gazele degajate.

   Se admite ca intr-o zi de ore este o durată de retenţie suficientă pentru noroiuri dar această situaţie se întâlneşte atunci când exista un compost, înainte de vidanjare. Alt fel durata de retenţie trebuie să fie mai mare. In general normele de utilizare prevăd o durată de retenţie cuprinsă între 19 şi 69 de ore. Teoretic, sedimentarea se ameliorează cu prelungirea duratei de retenţie, dar viteza de sedimentare este în general maximă pe parcursul primelor ore. Sedimentarea este serios perturbată de scurgerea apelor, fiind direct vizate forma şi dimensiunile orificiilor de intrare şi eşire ale fosei. Această problemă este mai importantă la fosele de mică capacitate decât la cele mari. Există chiar unele norme (Associacao Brasileira de Normas Tecnicas, 1982) care autorizează o retenţie mult mai scăzută pentru fosele mari, comunale decât pentru cele de mică capacitate.

   Dacă fosa septica primeşte ape menajere şi ape fecaloide, totalitatea apelor rezultate la un imobil reprezintă în general o parte importantă din apa furnizată de reţeaua de distribuţie sau de puţ. Când se cunoaşte consumul de apă distribuită pe persoană, se poate estima că apa evacuată reprezintă 80÷89% din acest volum.

   Uzual în Romania, zone urbane, consumul de apă este de 150-190 de litri pe zi şi persoană iar în zonele rurale, unde se foloseşte apa încălzită electric sau cu gaz (butelii), consumul de apă este estimat la 80-120 de litri pe zi si persoană.

   In baza acestor date s-au determinat volumele foselor septice ecologice  modulate proiectate, modelele FSV A si FSV B. S-au avut în vedere datele statistice publicate de OMS şi anume că viteza de acumulare a noroiului şi spumelor într-o fosa septica este de 25l/an şi persoană pentru dejecţii provenite de la băi şi de 40 de litri pe an şi persoană atunci când la acestea se adaugă şi apele menajere.

   Odată determinată capacitatea foselor septice a trebuit determinată adâncimea lor şi respectiv forma recipienţilor. S-a avut în vedere să se obţină o distribuţie uniformă a debitelor, fără zone moarte şi fără scurtcircuitări.      

   S-a optat pentru varianta de fosa septica bicamerala, aceasta având o funcţionare mai eficientă. Acestea sunt dimensiuni minime şi nu este nici un inconvenient ca fosa septică să aibe dimensiuni mai mari, respectiv să fie construită din 4 sau 6 module.

Exploatare.

   Startul digestiei anaerobice în cazul unei fose septice sau fose ecologice poate fi foarte lent. O idee bună este “activarea artificiala” cu anumiti bioactivatori. Se asigură prin acest procedeu prezenţa microorganismelor necesare, respectiv startull rapid al procesului de separare si decantare.

   Este recomandat a se proceda la inspecţii regulate pentru verificarea momentului când trebuie avuta loc vidanjarea, pentru verificarea nivelului de lichid şi pentru a verifica dacă componentele de intrare si evacuare nu sunt colmatate sau infundate. O regulă simplă este ca vidanjarea sa se facă atunci când depozitul de noroi ocupă între o treime şi o jumătate din adâncimea totală.

   Cel mai bun mod de a vidanja o fosă septică este prin utilizarea serviciilor unui specialist sau a unui vidanjor autorizat, care foloseşte o cisternă tip vidanje capabilă să aspire conţinutul acelei fosei. Dacă conţinutul de noroi de pe fund s-a întărit, se va acţiona eliberarea acestuia cu un jet de apa sub presiune. Se va avea grijă ca la procesul de vidanjare noroiul extras din fosa septica, să nu fie răspândit în jur deoarece conţine şi materii fecaloide proaspete cu toate riscurile deimbolnavire si infecţie ce decurg din aceasta problema.

   In general vidanjarea trebuie asigurată cel puţin la 36 de luni. Cel mai recomandat este de asemenea ca vidanjarea să nu se faca in totalitate, si să se mai pastraze în prima incapere aproximativ 9% din grosier, acesta urmând să asigure dezvoltarea  rapidă a procesului de separare si decantare.

Construcţie.

   In principiu fosa septica se poate construi din beton, din fibră de sticlă sau din polietilena (plastic). S-a optat pentru varianta polietilena, recipienţii aleşi respectând toate prescripţiile cu privire la adâncimea de lucru, lăţime şi lungime, în plus având la partea inferioară şi o mică domă. Recipienţii se acoperă cu capace în care s-au practicat găuri pentru aerisire naturală.

   Apele uzate trebuie să intre în fosa septica astfel încât să perturbe cât mai puţin curgerea în aceasta, să deranjeze cât mai puţin procesul de sedimentare. Este bine ca înaintea intrării apelor în fosa septica, fosa ecologica, mistatie de epurare sau statie de epurare, acestea să treacă printr-un cămin de vizitare.

   Ieşirea apelor, rezultata din procesul de separare si decantare anaerob din fosa septica se face printr-un tub de diametru mai mic, decat cel al tevii de intrare, tot din PVC. S-a avut în vedere ca să fie evacuate numai apele nu şi stratul plutitor de spuma sau grăsimi. Acest lucru s-a relizat printr-o piesă tot de PVC de recepţie a apelor uzate. Opţional se mai poate monta un recipient final de ape uzate, recipient echipat cu o mică pompă submersibila electrica. Cu aceasta apele pot fi trimise la orice distanţă fata de fosă, de asemenea pot fi ridicate la diferita înălţimi.

   Recipientele alese, fiind doua sau sau, nu au necesitat pereţi despărţitori; este un avantaj, dar este obligatoriu ca ele să fie montate în acelaşi plan, astfel incat nivelul lichidului din ele să poată fi controlat.

   Procesele anaerobe din fosa produc printre altele şi o cantitate relativa de  hidrogen sulfurat si metan care trebuiesc evacuate natural. Nu este o problemă de neglijat deoarece fără orificii de aerisire apar mirosuri supărătoare şi în unele situaţii pot apare chiar explozii in unele cazuri.

   La racordarea şi utilizarea foselor septice se vor avea în vedere câteva reguli fără de care aceste echipamente nu vor funcţiona eficient:

• Apele pluviale nu se canalizează spre fosa septica, nici drenajele clădirilor existente.

• La fosa septica trebuie să fie un acces usor pentru operaţiunile de vidanjare.

• Montarea si instalarea fosei septice trebuie facută sub supravegherea unei persoane autorizate, de specialitate. Pentru fosele modulate cu recipienţi din polietilena, este necesar ca pe timpul montajului acestea să fie umplute cu apă şi numai apoi înglobate în sol. Această operaţiune va permite echilibrarea presiunilor şi va proteja racordurile în caz de tasare a solului. Nu se va neglija nici udarea straturilor de umplutură din jurul fosei.

• Este recomandat ca înaintea intrării apelor menajere uzate în fosa septica, acestea să-şi “rupă presiunea” treacând printr-un cămin de vizitare.

Metode de dimensionare.

   La dimensionarea celor doua module de fose septice, FSV A si FSV B,s-au avut în vedere mai multe metode. In final a fost folosită metoda preconizată de Banca Mondială, celelalte metode folosindu-se la verificarea dimensionarii. Simplist se ia de trei ori debitul zilnic de ape pe persoană. Se au în vedere volumul util, numărul total de persoane, timpul de retenţie, (1zi). La sfarsit, cantitatea de grosier se estimează la 0,17-0,25 litri pe zi şi persoană.

Cateva sfaturi practice:

   La o fosa septica nu este necesara intretinerea. Deci nu trebuie sa desinfectanţi (mai ales cu clor), nu soluţii de sodă caustica, nu este necesar nici sa folositi acceleratori de digestie şi nu culturi bacteriene (acsestea sunt optionale). Si cel mai important: nu solutii saline de la procesul tehnologic reziltat din instalatia de dedurizare.

   Vidanjarea se face la 14-18 luni. După vidanjare fosele septice nu se spală şi nu se desinfectează cu diverse substante, dar trebuie umplută urgent cu apă. Semnele care indică necesitatea vidanjarii sunt unele mirosurile grele, deranjante, eventual prezenţa unor materii solide în tubul de drenaj sau scurgerea greoaie a apei din canalizare. Este bine să chemati sa sa sunati un specialist in acest domeniu.

   Recipientele se recomanda a se schimba după 15 ani deşi durata lor de viata normată a lor este de 20 ani si materialul lor are o durata de viata de 200 de ani.

   Deasupra capacelor din lemn se poate pune un strat de pamant de max 0,30m grosime. Nu se recomanda circulaţia peste fose cu autoturisme.

   In apropierea fosei septice se poate planta un arbore, pom şi vă garantăm că-i va merge foarte bine, si va creste foarte eficient.

Legalitate:

   Fosa septică nu se montează oriunde şi oricum. Trebuiesc avute în vedere un minim de avize: cerificat de urbanism, respectiv autorizaţie de construire. Acestea nu se pot obţine decât dacă modelul de fosă septică are un agreement de mediu sau ICIM.